Cum prețurile, fibra optică și 5G s-au intersectat în telecomunicațiile africane în 2025

În 2025, industria de telecomunicații din Africa a intrat într-un capitol definitoriu. Turnurile și siturile celulare acoperă acum continentul, totuși sute de milioane de oameni încă nu își pot permite să se conecteze online. Operatorii mobili au crescut prețurile chiar și în timp ce reduceau tarifele pentru a supraviețui războaielor brutale de preț. Fibra optică a traversat zonele costiere și s-a adâncit în orașe, iar turnurile 5G au iluminat liniile orizontului—totuși, pentru mulți consumatori, dispozitivele necesare pentru a le utiliza erau prețuite mult peste limitele lor.

A fost un an construit pe contradicții. Infrastructura digitală a Africii se extinde mai rapid decât în orice moment din istoria sa, dar impactul rămâne inegal. Diferența dintre acoperire și accesibilitate s-a lărgit; diferența dintre infrastructură și conectivitate utilizabilă a devenit imposibil de ignorat. Până în 2025, aceste presiuni s-au ciocnit, forțând operatorii, reglementatorii și investitorii să facă alegeri incomode despre prețuri, extindere și ce implică cu adevărat creșterea durabilă.

În decembrie 2024, acoperirea mobilă în întreaga Africă atinsese aproximativ 88,4% din populație, conform estimărilor Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor (ITU). În teorie, aproape toată lumea trăia în raza unui semnal. În practică, doar aproximativ 416 milioane de africani foloseau internetul mobil începând din septembrie 2025, conform datelor GSMA, traducându-se într-o rată de penetrare de aproximativ 28%. Utilizarea totală a internetului, inclusiv banda largă fixă, oscila între 36% și 38%, rămânând cea mai scăzută din orice regiune a lumii.

Diferența dintre acoperire și utilizare a devenit provocarea definitorie a telecomunicațiilor africane. În timp ce peste 80% din populație trăiește acum în raza rețelelor 3G sau mai bune, sute de milioane rămân offline din cauza costurilor ridicate ale dispozitivelor, alfabetizării digitale limitate și veniturilor gospodărești constrânse. Rezultatul este un continent unde infrastructura nu mai reprezintă principalul blocaj, ci cererea.

În ciuda acestui fapt, telecomunicațiile au rămas unul dintre cele mai importante sectoare economice ale Africii. În 2024, serviciile mobile au contribuit cu 220 miliarde dolari la PIB-ul continentului, reprezentând aproximativ 7,7% din producția totală. Abonații mobili unici au numărat aproximativ 710 milioane, reprezentând aproape 47% din populație. Creșterea a continuat, dar a fost mai lentă și mai contestată decât în deceniile anterioare.

Războaie de prețuri într-un an inflaționist

În acest context, prețurile au devenit cel mai vizibil câmp de luptă al industriei. Pe parcursul anului 2025, operatorii din Nigeria, Kenya, Africa de Sud și Ghana au lansat promoții agresive, oferte de date bonus și pachete specifice aplicațiilor pentru a-și apăra cota de piață, în timp ce inflația a strâns consumatorii, iar serviciile over-the-top au continuat să erodeze veniturile tradiționale din voce și SMS.

Provocatori mai mici, operatori de rețele mobile virtuale (MVNO) și noi oferte activate prin satelit au adăugat și mai multă presiune. Pentru a reține utilizatorii, operatorii incumbenți s-au bazat puternic pe strategii de segmentare, combinând datele mobile cu servicii fintech, conținut de divertisment și bandă largă wireless fixă.

Nicăieri aceste tensiuni nu au fost mai evidente decât în Nigeria și Africa de Sud. În ianuarie 2025, Comisia Nigeriana de Comunicații a aprobat o creștere istorică de 50% a tarifelor de telecomunicații reglementate, prima astfel de ajustare în peste un deceniu. Tarifele minime pentru voce au crescut de la aproximativ ₦11 la ₦15,40 pe minut. Prețurile SMS au crescut de la ₦4 la ₦5,60. Prețul de referință pentru 1GB de date a trecut de la aproximativ ₦1 000 la cel puțin ₦1 400.

Reacția a fost immediată. MTN Nigeria și SWIFT Networks au fost printre primii care au crescut prețurile, MTN ajustând mai multe pachete populare peste creșterea anunțată înainte de a emite scuze publice. Airtel Nigeria a urmat la câteva zile, restructurându-și planurile și ridicând prețurile cu aproximativ 50%. Până la mijlocul anului 2025, costul mediu al 1GB crescuse brusc la aproximativ ₦430–₦450 (0,31 dolari), în creștere de la sub ₦300 înainte de majorarea tarifelor cu 50% și reproiectarea ulterioară a pachetelor.

Africa de Sud a reaprins „războaiele expirării datelor" în timp ce Parlamentul a impins pentru date care nu expiră sau pe termen lung, în timp ce operatorii au apărat regulile actuale. Legiuitorii au argumentat că costurile ridicate și perioadele scurte de valabilitate afectează consumatorii și au propus aplicarea standardului de trei ani pentru vouchere din Legea Protecției Consumatorului la datele preplătite. MTN și Vodacom au contraatacat, avertizând reglementatorii că eliminarea completă a expirării era „nefezabilă", ar perturba modelele de prețuri și ar putea crește costul pachetelor pe termen scurt pentru utilizatorii cu venituri mici.

Prețuri mai mari, venituri mai mari, reacții mai puternice

Resetarea tarifelor a oferit ceea ce operatorii argumentaseră de mult timp: spațiu de respirație pentru investiții. Până în al doilea trimestru al anului 2025, MTN și Airtel au raportat creșteri ale venitului mediu pe utilizator de aproximativ 31% până la 32%. Datele industriei au arătat că nigerienii cheltuiau aproximativ ₦721 miliarde (480,7 milioane dolari) lunar pe date până la mijlocul anului, chiar și în timp ce grupurile de consumatori avertizau că accesibilitatea se deteriora.

Contribuția telecomunicațiilor la PIB-ul Nigeriei s-a redresat brusc, producția din T3 ajungând la aproximativ ₦4,4 trilioane (2,93 miliarde dolari). Operatorii au deblocat mai mult de 1 miliard de dolari în cheltuieli noi de infrastructură, legând tarifele mai mari direct de cheltuielile de capital reînnoite.

Dar reacția negativă nu s-a calmat niciodată complet. Aceleași mișcări de prețuri care au restaurat bilanțurile au adâncit și diferența de utilizare. Pentru milioane de utilizatori cu venituri mici, prețurile mai mari ale datelor au însemnat raționalizarea conectivității sau renunțarea completă la internet, chiar și în timp ce rețelele se extindeau în jurul lor.

Fibra devine adevăratul șanț competitiv

Dacă prețurile au definit competiția orientată către consumatori în 2025, fibra a definit războiul strategic de dedesubt. În întreaga Africă, operatorii, guvernele și jucătorii de infrastructură cu gazdă neutră s-au grăbit să controleze rutele de fibră care leagă cablurile submarine de orașe, centre de date și situri 5G.

Sosirea noilor sisteme submarine—inclusiv cablul Medusa, care a realizat prima sa aterizare africană în Bizerte, Tunisia, pe 1 noiembrie 2025, și cablul SEA-ME-WE-6, care și-a finalizat prima aterizare egipteană pe 2 iulie 2025—a reformat peisajul conectivității regionale.

Până în septembrie 2025, cablul 2Africa finalizase aterizările de-a lungul coastelor de vest și est ale Africii, extinzând dramatic banda largă internațională pentru țări precum Nigeria, Africa de Sud, Kenya, Senegal și Ghana. Combinate cu cablul Equiano de la Google, aceste sisteme au redus drastic costurile benzii largi en-gros și au poziționat piețele costiere majore ca hub-uri regionale de interconectare.

Guvernele au acționat în paralel. În Nigeria, Banca Mondială a aprobat 500 milioane dolari pentru un program public-privat de 2 miliarde dolari pentru a instala 90 000 km de fibră până la sfârșitul anului 2025, stimulând astfel acoperirea interioară și pregătirea pentru 5G. În Africa de Est și de Sud, infrastructuri naționale și regionale de fibră similare apar.

Kenya își extinde Infrastructura Națională de Fibră Optică (NOFBI) către județe și frontiere, conectând Uganda, Etiopia, Sudanul de Sud și Tanzania. Între timp, coridoarele susținute de Banca Mondială se suprapun pe proiecte de transport, cum ar fi Coridorul Nordic și proiectul Lamu Port-South Sudan-Ethiopia Transport (LAPSSET).

În Africa de Sud, rețelele de la Openserve, Liquid și WIOCC conectează aterizările submarine la orașe majore și țări vecine, formând inele de rețea multi-țară. Națiunile fără ieșire la mare precum Uganda, Rwanda și Zambia au construit infrastructuri en-gros legate de planurile „autostrada digitală" ale Uniunii Africane, reducând costurile și dependența de câteva rute controlate de MNO, reflectând viziunea de fibră cu acces deschis a Nigeriei.

Fibra, centrele de date și atracția inteligenței artificiale

Africa găzduiește de asemenea peste 150 de centre de date active, Africa de Sud (25,1%), Nigeria (15%) și Kenya (13,3%) deținând cele mai mari cote. Noile centre de date neutre pentru operatori sunt grupate lângă stațiile majore de aterizare a cablurilor submarine și legate prin inele de fibră de mare capacitate, reducând latența și costurile de backhaul, permițând în același timp servicii cu latență redusă pentru întreprinderi și furnizori globali de cloud.

Această schimbare a modificat modul în care operatorii de telecomunicații vedeau creșterea. Serviciile mobile pentru consumatori au rămas importante, dar conectivitatea pentru întreprinderi, interconectarea centrelor de date și fibra en-gros au apărut ca bazine de venituri mai stabile. Oricine controla cele mai bune rute de fibră era cel mai bine poziționat pentru a capta următorul val de cerere digitală.

În 2025, cei mai mari operatori din Africa au accelerat investițiile în fibră de backhaul pentru a alimenta implementarea 5G și banda largă de mare vitează pentru acasă în piețele cheie.

Airtel Africa, MTN, Safaricom și Liquid Intelligent Technologies au extins capacitatea pe distanțe lungi în Nigeria și Kenya, Airtel Nigeria ridicând cheltuielile de capital la 875–900 milioane dolari, Safaricom extinzându-și rețeaua 5G la 1 700 de situri acoperind 30% din populație, Bayobab al MTN vizând 135 000 km de fibră proprietară, iar Liquid valorificându-și rețeaua de 110 000 km pentru a susține conectivitatea de mijloc pentru 5G și cloud.

Vodacom Group a urmărit o strategie similară, achiziționând o participație de 30% în Maziv (Vumatel și DFA) pentru 790,49 milioane dolari, alocând 1,38 miliarde dolari în cheltuieli de capital regionale și semnând un acord de partajare a infrastructurii cu Airtel Africa pentru a accelera backhaul-ul 5G în Tanzania, Mozambic și RDC.

5G se extinde, monetizarea rămâne în urmă

În timp ce fibra a întărit în tăcere coloana vertebrală a industriei, 5G a rămas cel mai vizibil indicator al progresului. În 2025, operatorii sud-africani au trecut de la piloți la implementări 5G mid-band mai ample, prioritizând Accesul Wireless Fix (FWA) pentru bandă largă de mare capacitate pentru acasă și afaceri.

Telkom SA s-a concentrat pe FWA pentru a-și extinde ecosistemul de bandă largă, Vodacom a implementat MIMO masiv dual-band (Multiple-Input Multiple-Output) pentru a spori capacitatea FWA, MTN a atins o acoperire de 44% a populației, punând accent pe FWA mid-band și rețele private, iar Rain și-a consolidat poziția cu WiFi 5G de acasă nelimitat. FWA a apărut ca un motor major de venituri, reprezentând 24% din câștigurile 5G, pe măsură ce costurile routerelor au scăzut sub 80 de dolari.

În Nigeria, operatorii continuă să promoveze 5G ca o alternativă de bandă largă fixă, oferind routere de acasă și planuri de date nelimitate sau de mare capacitate în orașele cu infrastructură limitată de fibră sau cupru. MTN și Airtel vând routere care susțin zeci de dispozitive în Lagos, Abuja, Port Harcourt și alte centre urbane.

În Africa de Est, Safaricom a mai mult decât dublat numărul siturilor sale 5G în Kenya în 2025, de la 803 la 1 700, acoperind aproximativ 30% din populație ca parte a obiectivelor sale naționale de bandă largă.

În Africa de Nord, Tunisia și Egipt au lansat servicii 5G comerciale la începutul și mijlocul anului 2025, în timp ce ANRT din Maroc (Agence Nationale de Réglementation des Télécommunication) a acordat licențe către Maroc Telecom, Orange și inwi, necesitând cel puțin 45% acoperire a populației până în 2026 și 85% până în 2030, făcând din țintele de reglementare un motor cheie al implementării.

Monetizarea a rămas în urmă în ciuda implementării 5G. Până în 2024–2025, 5G reprezenta doar 1–2% din conexiunile mobile în Africa Subsahariană, cu 98–99% din cardurile SIM încă pe 2G–4G, iar 4G reprezentând aproximativ o treime până la aproape jumătate din conexiuni, în funcție de țară.

Smartphone-urile 5G de nivel de intrare în piețe precum Nigeria costă ₦160 000 (114 dolari)–₦200 000 (143 dolari)—mai mult de trei ori salariul minim lunar—în timp ce GSMA estimează că un smartphone de bază consumă aproximativ 48% din venitul lunar al unei persoane cu venituri mici. În consecință, milioane continuă să folosească dispozitive 3G/4G, unde vitezele sunt adecvate pentru aplicații precum WhatsApp, streaming și bani mobili. Rezultatul este un paradox: rețele 5G intensive în capital implementate în piețe încă constrânse de accesibilitatea de bază.

Reinventare la nivel de operator

Aceste presiuni i-au determinat pe operatori să își regândească modelele de afaceri, T2 Nigeria, fostul 9mobile și al patrulea cel mai mare operator al țării, oferind un exemplu clar.

Sub noua conducere, compania a pornit într-o redresare pe mai multe faze, începând cu stabilizarea și trecând la modernizare pe scară largă. Anii de subinvestiții lăsaseră infrastructura sa obsoletă, forțând conducerea să reconstruiască rețelele radio, sistemele centrale, infrastructura de transmisie și platformele de facturare aproape de la zero.

Transformarea a culminat într-un rebrand complet la „T2" în august 2025, prezentat ca o revenire digitală. Directorii au poziționat noua identitate ca un semnal al competitivității reînnoite, susținută de angajamentele acționarilor de a finanța upgrade-urile de rețea și de a repoziționa marca pe o piață din ce în ce mai brutală.

Dacă reinventarea reușește rămâne o întrebare deschisă, dar mișcarea a reflectat o realitate mai largă a industriei: a sta pe loc nu mai era o opțiune.

Sateliții intră în ecuație

Chiar și în timp ce fibra și 5G dominau titlurile, 2025 a marcat și un punct de cotitură pentru convergența satelit și mobil. Airtel Africa a anunțat pe 5 mai 2025 un parteneriat istoric cu SpaceX pentru a introduce conectivitatea Starlink Direct-to-Cell în cele 14 piețe ale sale, acoperind 174 milioane de clienți.

Serviciul, așteptat să înceapă în 2026, va permite smartphone-urilor compatibile să se conecteze direct la sateliți în zonele fără acoperire terestră. Pentru Airtel, acordul a oferit o modalitate de a extinde serviciul în regiuni îndepărtate unde fibra și turnurile rămân neeconomice, consolidând narațiunea sa de incluziune digitală.

Parteneriatul a semnalat o schimbare în modul în care operatorii gândesc despre acoperire. În loc să înlocuiască rețelele terestre, conectivitatea prin satelit le completează din ce în ce mai mult, umplând golurile de la marginile hărții.

O coliziune fără rezoluție ușoară

În 2025, telecomunicațiile africane au intrat într-o fază mai complexă de dezvoltare. Reformele de prețuri au restabilit capacitatea de investiție, dar au adâncit preocupările privind accesibilitatea. Investițiile în fibră au crescut brusc, dar în principal în coridoarele urbane și strategic economice. 5G s-a extins rapid, chiar și în timp ce mulți consumatori se luptau să justifice upgrade-ul.

Coliziunea prețurilor, fibrei și 5G a forțat industria să se confrunte cu o întrebare centrală: cum să echilibreze sustenabilitatea financiară cu creșterea incluzivă. Răspunsul rămâne nerezolvat.

Ceea ce este clar este că 2025 a marcat un punct de cotitură structural. Era creșterii ușoare a abonaților s-a încheiat. Viitorul telecomunicațiilor Africii va fi modelat nu doar de cât de rapid se extind rețelele, ci de cine își poate permite să le folosească și cine este lăsat în urmă.